Page:Ortoli - Les Voceri de l’île de Corse, 1887.djvu/306

Le texte de cette page a été corrigé et est conforme au fac-similé.
— 260 —

Ricusando di salutàre il convôglio
fùnebre, ne volendo porger la
mano a nessùno in segno d’amici-
zia, soggiunge :


Ispuniteci a Mattéu,
Chi li tôcchunu la mànu :
Di quest’altri u ne bulèmu ;
Chi nun sônu a lu so pàru.
O Matté, lu me’ culombu,
T’hànu tômbu a frànca mànu !

Irrittu ! lu nostru Mattéu 2,
Dicci alménu lu tô màle :
Nun é stàta micca frèbbre,
Né puntùra catarràle ;
Sonu stàti li Nigrètti
E l’infàmu di Natale !

Avà si ch’éra lu tempu
D’armà pénna e timparinu,
E se un bàsta taliànu,
Scrive francèse e latinu.
Tu pudï cullàcci a Sôrru
A fà u médicu a Caïnu 3 !